Iar
dacă Poeziei i-a fost dat să înflorească în Patrie mea, eu, îndrăznesc să spun,
i-am fost totdeauna o radioasă și adevărată martoră… Sunt convinsă că noi nici
până astăzi nu știm întru totul ce minunat cor de poeți avem și cât de tânără și
mlădioasă e limba rusă și că de nu prea multă vreme scriem versuri, pe care le
iubim și cărora le credem.
Anna Ahmatov
Nikolai ADUEV (1895 – 1950)
*
* *
(Boris Pasternak)
Pe când îmi băgam capul în
viață*
Ca o hârtie de turnesol lila,
Suflai spumița de pe rime, lucioasă,
Prinzând a mă lăcomi la asonanțe,
da.
Pe mine nu mama mă născu, pur și
simplu,
Ci mă aruncă în lume-lumină sora mea
–
Viața. Și densă beznă se înstăpânea
În conștiință, încât trauma o
amenința.
Și în cea mai amară din amarele
nevolnicii
Trăiesc – mă chinuiesc splin, alean,
mai ales – trac
Și voi ieși la libertate, dând din
nou cu capul
În sintaxa otova a lui Boris
Pasternak.
_______________________
*E, firește,
o referință la cartea de debut a lui Pasternak „Sora mea viața”.
Samșad ADULAEV (n. 1957)
După amiază
Fereastră deschisă în inima verii.
Ciripitul-clănțănitul păsărilor – iute,
iute, ceea ce nu importă. Refracția
apei putrede clăti soarele:
gigantica noapte – rămasă în urmă de parcă
deja Lautréamont ar fi trecut oceanul.
La ora amiezii privești în jos, unde albește
fiece mărunțiș de o claritate mustrătoare. Sotto-
voce citesc în
palida odaie
rugăciunea; cine? Vara nefericiților,
ar fi spus amicul meu.
Kleist
Desăvârșirea spuse el
e statică
și schimbându-se de pe o cizmă lustruită
pe cealaltă cizmă
prinse a trăi nerăbdător
o secundă.
Între timp glonțul de fier(e)
deschise tâmpla
de o rotunjime impecabilă
a copilului și patriotului
pe 21 noiembrie. Îndură-te de el.
Ivan
AFANASEV-SOLOVIOV
(1905 – 1939?)
Din „Poemul nordului”
2
O Petrograd,
Cum să nu te cânt,
Strângându-mi de gât
A versurilor ștreanguri,
Când tu îmi aduci generos până la agonie
Fiicele tale dragi în patul meu de
amant
Și nu știi
Dacă turnuri zvelte
Frângându-le din mijloc
Sau albastrul corp de moschee
Va silui astăzi poetul
În albele cearșafuri ale poemului.
1923
Tofik AGAEV
(n. 1933)
* * *
Se împuținează luna,
Dăruindu-se
Îndrăgostiților.
* * *
El și ea
făcură câte un pas
unul în întâmpinarea celuilalt
nu s-au
(au!)
întâlnit
El și ea
făcură o mie de pași
unul spre celălalt
s-au răzlețit
* * *
Poetul viețuiește
cu ochii legați
în fața lui
se răresc pădurile
și fiarele cedează calea
Poetul viețuiește
cu ochii legați
în fața lui
se feresc din cale munții
se retrag mările
Poetul viețuiește
nu lăsați să-i cadă fașa de pe ochi
* * *
nu este greu
să ghicești omul
îndrăgostit de cer
el merge
cu capul mândru ridicat
sub picioare nu vede pământul
se împiedică și
cade
cade
apoi se ridică
în mâini cu o stea
Nikolai AGNIVȚEV (1888 – 1932)
Harta orașului Sankt-Petersburg
Sta aruncată, ruptă, cu pete negre,
multe
„Harta orașului Sankt-Petersburg”
La scară: 1 țol – stânjeni 300...
Și tresăriră vechile-amintiri!...
Se stinse pasul... Lacrimi mijiră,
mute
Și tristețea, la fel cum e pe hartă
Într-un țol – stânjeni la 300...
Leda și Lady
Printre statui, direct spre Leda
Grăbește țanțoș încruntata Lady
Din urma ei, deloc fudul
Un camerist aduce pledul.
Când ajunse lângă Leda
Spuse sec, sever, cea Lady:
„Choking!” – apoi nudul zvelt
Ea îl acoperi sub pled.
O, prea grijulie Lady
Nu asta râvnește Leda!
Vă asigur: Leda vrea
Nu un pled, ci lebăda!*
_________________
*Precum se știe, în lebădă se
transformase Zeus, pentru a o seduce pe Leda.
Bella AHMADULINA
(1937 – 2010)
* * *
De o mie de bărbați, vânturați pe
Arbat*
de griji sau de cotidiană molatică
lenevie,
dacă n-au pentru mine vreun frate,
am întrebat;
pe cineva care frate adevărat să-mi
fie.
– Nu există frate, răspundeau, nu
mai căuta. –
Unul bea vin, altul vreo doamnă
conducea.
Și fiecare din mie să-l ocrotesc mă ruga
și de iertarea mea oricare din ei
depindea.
_________
*Renumită stradă pietonală în
Moscova.
* *
*
Încă nu este albă ca metalul călit,
și totuși deja albește
noaptea peste Neva.
Mintea e bolnavă
de jind și suferință juvenilă.
Când de cupola aurie
se va sfărâma raza pre-zorilor
și vara va intra în Grădina de vară
ce alte daruri, ce alte plăceri
să-i mai ceri
acestei vieți?
1978
Ivan AHMETEV
(n. 1950)
*
* *
există ruși
în deplinul sens al cuvântului
există ruși
în sensul restrâns al cuvântului
există ruși
în extrem de îngustul sens al
cuvântului
*
* *
Ca zimbrul mă repezii spre Asfințit
În Polonia mă proțăpesc flocos
Finlandezii mi-s undeva în coapsă
Picioarele mi s-au împotmolit prin
Caucaz
Cu burduhanul stau peste China
Coada mi-o uitai prin Alaska
Blana mi-a înghețat – nu se topește
Vechiul chip al slavonității
(1974)
*
* *
grecii au inventat filosofia
romanii dreptul
nemții odicolonul
americanii aeroplanul
iar rușii
rețeta fericirii generale
*
* *
Pentru că noi suntem asemeni
copacului
ce crește prin plesnitura din beton
Tulpina lui păstrează forma
crăpăturii
Nu nouă ne e dat
să ruinăm pereții de beton
Menirea noastră e să creștem
1974
*
* *
sărută-mă
sărutările tale
mai dulci îmi sunt decât pacea...
și războiul
(război și pace
părinți și copii
suflete moarte
și oameni săraci*)
______
*Sunt enumerate titlurile unor romane celebre de L.
Tolstoi, I. Turgheniev, N. Gogol și F. Dostoievski.
*
* *
Gogol
Dostoievski
Tostoi
Cehov
dar și Gorki
însă mai mult pentru țările
slab-dezvoltate
*
* *
a trăi în societate
și a fi liber de ea
nu se poate
în special în ce privește
societatea socialistă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu