miercuri, 27 iulie 2016

DADA 100: Francis PICABIA - Poeme




Guri

Azurul face corpul tău fildeşiu
Dragoste la două mâini
Dormi
Prietenul meu iubit
În fiecare seară pe pieptul
Dragostei noastre.


Ce

Acolo împreunând pământuri plutitoare
dăinuie dorinţa mea.
Mesager cu mica viteză a ardeziei
vătuită cu nea albă
bunele lucruri ale iernii evadează
în stelele ca nişte clopote dăngănitoare.
Sunaţi din zgomotoasele mumiilor gâtlejuri
ca nişte nori obscuri.


Toate zilele

Noaptea e lucitoare ca foile de sticlă
Am înţeles
Frunzele sunt acoperite de nori
O nouă aventură
O noapte cu totul nouă
Agitată în aer precum cârja
Infirmului
În casă eu stau pe o mică scară.


Fericire

Eu vreau ca obiectul
Precum alcoolul păgân
Să penetreze stomacul raţiunii
Şi cântecul cocoşului
Să blesteme soarele
Zăbava diavolului
Capricii ce fericire
Sunt bine mersi
La voia-ntâmplării.


Muşuroaiele gazonului

Inteligenţa dragostei
ca şi cum nu ar fi nimic.
Voi încerca fără cochetărie
dragostea foamei
şi a descuamării
de nestrăbătut.


Orbul

Iluzia noutăţilor
ca a peisajelor
minunate
se aseamănă amanţilor şi amantelor.
Acesta e sistemul nervos
al imaginaţiei personale
a plăcerii de a încerca
imposibilul.


Neant

Formele universului senzual
participă la voinţa stăvilită.
Forme mistice
fără inteligenţă
ca şi matematica
sunt unele în braţele celorlalte.


Anecdotă

Vedeţi voi, eu sunt nebun de a-mi imagina
Sunt un om cu degetele agile
Care vrea să taie firul vechilor pedepse
Falsele pliuri ale creierului meu anxios
Istorii în arabescurile amintirilor
Eu nu sunt fericit că în largul mării
Cineva merge mai departe
Pe valurile anonime.


Telegraful fără fir

Boala mea îmi ascultă inima
Butonul închis al bucuriilor pierdute
Jucăuş vreau să mă adumbresc în braţele
Frumoasei mele mame
Amintindu-mi cerul albastru
Unde m-aş putea ghemui
Trebuie să încercăm a uita totul
Agonia lumii învălmăşite
Eroii care se învârt
Hidoasele valsuri ale războiului
Într-o atmosferă enigmatică
Şi tainică.


Oxigenate

Fecioara aluziilor neliniştitoare
Preotul a fugit în Tahiti
Unde un porumbel heliotrop
M-a enervat la masa cu trabucuri engleze
În braţele mele un vraf enorm
Încoronat de muşte
Alunecă tramvaiul mamei sale
Duduile varsă cocteiluri purpurii

Peste gura sa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu